Cât ceai verde trebuie să bei, ca să vezi oraşul cu alţi ochi?

Băutul ceaiului nu este doar „băutul ceaiului”, ci un act care ne transportă până în adâncurile cele mai profunde ale existenţei noastre.

• Test de cultură generală. De ce sportivii poartă numere pe tricou?
• Savantul român care a salvat mii de vieţi prin „Marea experienţă românească”

Din punct de vedere antropologic, Chanoyū este un ritual. Ceva se întâmplă, lumea îşi pierde echilibrul, răul domină binele şi cineva trebuie să îşi asume responsabilitatea de a aduce lucrurile la locul lor. Trebuie înfăptuit un act. Un act ritualic, executat de cunoscători, după reguli stabilite: ceremonia ceaiului.

Liniştea sufletească în contact cu semenul tău, în viaţa reală imediată, în tumultul haotic al dezordinii trepidante care ne întâmpină în fiecare dimineaţă –  iată lucrul care s-a pierdut şi care trebuie regăsit. Iată scopul acestei ceremonii.

E un ritual aparent simplu: faci focul, fierbi apa, prepari ceaiul şi îl oferi oaspetelui. „Chanoyū” înseamnă exact acest lucru – apă fierbinte pentru ceai. A oferi un bol de ceai unui prieten sau necunoscut care îţi trece pragul este un gest spontan, un act simplu, de omenie, înfăptuit cu modestie şi sinceritate. Un „simplu” aproape imposibil de realizat. Un mister, un secret, cine ştie? Chanoyū este un spaţiu care cultivă excelenţa estetică, morală şi spirituală în contextul social. Dezvoltă şi educă sensibilitatea estetică şi lărgeşte spaţiul moral şi etic în relaţiile sociale.

Totul depinde de sinceritatea şi profunzimea cu care participanţii înţeleg valorile spirituale umane ascunse în spatele a patru concepte care demonstrează legătura organică dintre ceremonie şi Zen: Armonia, Respectul, Puritatea şi Liniştea interioară.

În timpul ceremoniei, toate simţurile noastre sunt purificate: privind la caligrafia din altar şi la florile din vază, ne purificăm vederea; ascultând sunetul apei care fierbe, susurul apei care curge la şipotul de afară sau sunetul stropilor de ploaie de pe acoperiş, ne purificăm auzul; atingând obiectele pentru pregătitul ceaiului, ne purificăm atingerea; inspirarea miresmelor răşinilor mirositoare ne purifică mirosul; sorbind ceaiul verde, ne purificăm gustul. Când simţurile sunt purificate, mintea, abilităţile cognitive, percepţia, se purifică şi ele.

Este ca şi cum ţi-ai şterge ochelarii prăfuiţi, ţi-ai curăţa urechile şi nasul, ai face o baie bună şi ai porni calm, liniştit şi cu încredere să redescoperi lumea, să redescoperi viaţa. Eşti alert, prezent, vezi lucruri frumoase pe care le ignorai înainte, descoperi o comunicare firească şi liniştită între toate. Vezi jocul binelui cu răul, simţi interdependenţa lucrurilor, naturaleţea cu care totul se schimbă şi totul se bucură de prezent. Eşti acasă oriunde ai fi. Eşti acasă în oraşul tău, îl cunoşti dar parcă este nou. Uiţi să te cerţi. Eşti curios şi sunt atâtea lucruri de descoperit.

Un practicant care acumulează aceste calităţi de-a lungul anilor, le poate, în final, practica cu sinceritate, cu respect, cu compasiune. Ceremonia ceaiului poate avea loc în fine, căci Chanoyū este o provocare absolută la excelenţă estetică, morală şi spirituală. Bunul simţ se poate manifesta acum complet şi absolut.

În România există de peste zece ani un centru unde se poate viziona, studia şi practica ceremonia japoneză a ceaiului. (www.urasenke.ro). 

Pe Gabriel Sōga Căciulă, autorul articolului, îl puteţi întâlni în 6 aprilie la evenimentul pregătit în colaborare cu Fundaţia Calea Victoriei: Ceremonia Japoneză a Ceaiului.